vineri, 27 aprilie 2012

Batalia de la Marasti

                
      Batalia in sine a fost o ofensiva în timpul Primului Razboi Mondial, care s-a dat în zona  depresionara a Vrancei si Zarandului între trupele române, în cooperare cu cele ruse, comandate de generalul Alexandru Averescu, si trupele germano-austro-ungare, sub comanda generalului F. von Gerok,fiind soldata cu un remarcabil succes tactic românesc, frontul armatei române fiind stabilizat pe Valea Putnei fapt pentru care ofensiva germana planuita în zona Namoloasa a fost amânata, insa nu si strategic, deoarece retragerea trupelor ruse de pe frontul oriental, sub presiunea fortelor armate germano-austro-ungare, crea un mare pericol pentru latura de nord a frontului din Moldova. Ca urmare a Bataliei de la Marasti, au fost eliberate peste 30 de localitati, realizându-se astfel o bresa în sistemul defensiv al inamicului pe o adâncime de 20 km si pe o lungime de 30 km.


Batalia de la Marasesti

                

            A fost o batalie sustinuta cu o strategie defensiva , în timpul Primului Razboi Mondial, în care trupele române, împreuna cu trupele ruse ramase pe pozitii, comandate initial de generalul Constantin Cristescu, iar din 12 august de generalul Eremia Grigorescu, au reusit, dupa 14 zile de lupte grele, sa înfrânga puternica ofensiva a celor 12 divizii germano-austro-ungare, aflate sub comanda generalului-maresal August von Mackensen. Scopul strategic al operatiunilor inamicului era, împreuna cu ofensiva declansata în acelasi timp la Oituz, strapungerea frontului si, prin exploatarea maxima a înaintarii, nimicirea trupelor româno-ruse, ocuparea Moldovei si scoaterea României din razboi. Cele mai dramatice momente ale marii Batalii de la Marasesti au fost luptele de pe platoul Muscelului din 15-18 august , respectiv de la Razoare pe 19 august, pe dealurile Panciului, la podul de la Cosmesti, la Doaga, în zona satului Dumbrava si în marginea orasului Marasesti. Batalia de la Marasesti, prin durata, proportiile si intensitatea ei, a fost cea mai mare de pe frontul românesc din tot cursul razboiului, dar si cea mai stralucita izbânda a armatei române în lupta pentru înfaptuirea idealului national.

Batalia de la Malplaquet


           Batalia de la Malplaquet a reprezentat si ultima victorie a ducelui de Marlborough asupra francezilor în razboiul pentru succesiunea spaniola , dintre anii 1701-1714. Incercând sa-1 determine pe Ludovic XIV sa accepte conditii dure de pace, fortele aliate ale Angliei, Tarilor de Jos si Sfântului Imperiu Roman au luptat împotriva armatei franceze lânga Malplaquet, un sat din nord-estul Frantei, din apropiera granitei belgiene. Desi aliatii au învins si i-au fortat pe francezi sa se retraga, pierderile lor au fost atât de mari, încât acestea i-au facut sa renunte in incursiunea spre Paris .

Batalia de la Jena



               A fost o victorie decisiva a fortelor franceze napoleoniene împotriva armatei prusace, undeva aproape de orasul german Jena, din Saxonia. Prusacii, condusi atunci de printul Hohenlohe, subestimasera într-un mod foarte grosolan efectivele armatei franceze. In aceeasi zi a avut loc o a doua batalie franco-prusaca la Auerstadt. Maresalul lui Napoleon, Louis Davout, a învins principala armata prusaca, comandata de ducele de Brunswick, încât drumul catre Berlin a ramas neaparat. In decurs de sase saptamâni, Napoleon a încheiat cucerirea Prusiei .

Batalia de la Gettysburg

      
   Batalia de la Gettysburg a fost un moment de cotitura în razboiul civil american si cea mai sângeroasa batalie purtata pe pamânt american. La 1 iulie, elemente ale Armatei Confederate din Virginia de Nord, sub comanda generalului Robert E. Lee, si Armata Uniunii Potomae, sub comanda generalului George Meade, s-au întalnit la vest de Gettysburg, în Pennsylvania. Primele atacuri confederate au fost respinse, dar sosirea întaririlor a obligat trupele Uniunii sa se retraga prin oras, A doua zi, alti soldati ai Uniunii aflati în puternice pozitii defensive pe Cemetery Ridge au respins atacurile confederatilor. In cea de-a treia zi, a fost respins un atac împotriva centrului liniei Uniunii, soldat cu pierderi grele, iar Lee a fost obligat sa abandoneze invadarea Nordului. Fortele Sudiste au suferit 28 de mii de pierderi umane dintr-un efectiv de 75 de mii, în timp ce pierderile Nordului s-au ridicat la un total de 23 de mii din 83 de mii de militari. La 19 noimebrie 1863, cu ocazia sfintirii Cimitirului National de la Gettysburg, Abraham Lincoln a reafirmat principiile libertatii, egalitatii si democratiei în „Discursul de la Gettysburg", considerat o capodopera de oratorie.

Batalia de la Codrul Cosminului

            
     In vara anului 1497, în dorinta înlaturarii lui Stefan cel Mare si a instaurarii dominatiei poloneze asupra principatului, regele Ioan Albert,aflat în fruntea unei armate estimate de cronicarii epocii la 80 de mii de oameni, patrunde în Moldova. Stefan cel Mare, îngrijorat de planurile anexioniste ale Poloniei, evita o confruntare în câmp deschis si îsi concentreaza fortele la Roman, asteptând ajutoarele promise de Poarta Otomana, Tara Româneasca si Regatul Ungar. Prelungirea asediului Sucevei, capitala tarii, si dificultatile de aprovizionare întâmpinate de armata polona, precum si fortele sosite în sprijinul lui Stefan, între care si un corp de oaste de 12 mii de oameni comandat de voievodul Transilvaniei, conduc la încheierea unui armistitiu mediat de diplomatia ungara. Ioan Albert se vede constrâns sa ordone retragerea armatei sale. O saptamâna mai târziu, la Codrul Cosminului, în Bucovina, în apropiere de Cernauti, armata poloneza este prinsa într-o ambuscada organizata de Stefan cel Mare si sufera o înfrângere zdrobitoare. în urma acestei victorii, Moldova va întreprinde în anul urmator raiduri în Podolia si Pocutia si va încheia în 1499 un tratat de pace cu Regatul Poloniei.

Batalia de la Calugareni


              Imperiul Otoman organizeaza, în vara anului 1595, o expeditie de pedepsire a lui Mihai Viteazul, vizând totodata transformarea Tarii Românesti în pasalâc. O armata de circa 80 de mii de oameni, comandata de marele vizir Sinan Pasa, traverseaza Dunarea pe la Giurgiu si înainteaza catre Bucuresti. Cu forte reduse undeva sub 20 de mii de osteni, Mihai Viteazul îi întâmpina în zona mlastinoasa de la varsarea Neajlovului în Câlnistea, în apropierea satului Calugareni, la 30 km sud de capitala. La „Termopilele României", românii rezista o zi atacurilor avangardei otomane, Mihai Viteazul conducând personal, în seara zilei de 23 aug., contraatacul asupra podului de peste Neajlov. Superioritatea numerica coplesitoare a adversarului îl constrânge sa se retraga spre Bucuresti, apoi spre Târgoviste, pâna la Stoenesti, unde face jonctiunea cu ajutoarele trimise de principele Transilvaniei Sigismund Bathory si de domnul Moldovei Stefan Razvan. Mihai Viteazul declanseaza o ofensiva care se soldeaza cu zdrobirea fortelor otomane la Giurgiu in luna octombrie a anului 1595 si cu  destituirea din functie a lui Sinan Pasa , ca urmare a acestei infrangeri . 
                  

Batatalia de la Bouvines

              
    Batatalia de la Bouvines a fost una decisiva între regele englez Ioan fara de tara, aliat cu împaratul german Otto IV, si Filip II August, regele Frantei, aliatul lui Frederic N.. Pe câmpia de la sud-est de Lille, francezii au repurtat o victorie hotarâtoare, Otto IV pierzând în favoarea lui Frederic II tronul imperial, în timp ce puterea Frantei sporeste covarsitor ca urmare a pierderii de catre Anglia a posesiunilor ei de pe continent.

Batalia de la Borodino

               
    Aceasta batalie s-a dat între armata rusa condusa de generalul Mihail Klutuzov si fortele franceze ale lui Napoleon, la aproximativ 110 km vest de Moscova. Dupa 12 ore de lupte înversunate si bombardament masiv de artilerie, rusii s-au retras, permitându-i lui Napoleon sa intre fara rezistenta în Moscova la 14 septembrie. Au fost declarate atunci 80 de mii de pierderi umane, socotindu-se astfel ca aceasta confruntare de o singura zi a fost probabil cea mai sângeroasa batalie de ambele parti din razboaiele napoleoniene , ca urmare a numarului mare de persoane pierdute de ambele tabere intr-un timp atata de scurt  .

Batalia Angliei


    De fapt termenul de "batalie" a fost doar o denumire data unei serii de raiduri aeriene germane ,Luftwaffe, în primele etape ale celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Dupa caderea Frantei în iunie 1940, Germania s-a pregatit pentru invadarea Marii Britanii bombardând porturile, navele si fortificatiile de coasta britanice, însa a suferit pierderi grele în luptele cu avioanele de vânatoare ale Fortelor Aeriene Regale (RAF). In august, germanii si-au deplasat atentia catre fabricile de avioane si aerodromurile RAF, provocând distrugeri considerabile , însa cu grele pierderi pentru ei însisi din cauza tenacitatii pilotilor de vânatoare RAF si a preciziei cu care erau directionati de catre radarul britanic.

Batalia de la New Orleans

               
      Aceasta  a fost una din bataliile apartinatoare razboiului din 1812 dintre SUA si Marea Britanie. O forta britanica superioara din punct de vedere numeric , comandata de generalul Edward Pakenham, a încercat sa captureze orasul New Orleans, dar a fost respinsa de fortele americane, conduse de Andrew jackson. Pierderile umane britanice au depasit 2 000 de morti si raniti.Dupa aceasta incercare doar sapte americani au fost ucisi. Tratatul de la Gand pusese capat razboiului cu doua saptamâni în urma, dar stirea nu a ajuns la timp pentru a împiedica lupta. Triumful lui Jackson a ridicat în mod semnificativ moralul americanilor, iar el a devenit erou national.

Batalia de la Marston Moor

                             
     Aceasta a insemnat de altfel  prima înfrângere regalista majora din razboiul civil englez. Dupa ce a eliberat cetatea asediata York, generalul regalist , in persoana printului Rupert , a urmarit trupele Capetelor Rotunde pâna la Marston Moor, unde a fost atacat prin surprindere. Cavaleria disciplinata a lui Oliver Cromwell a învins fortele regalise, capturând 4 500 de cavaleri si ucigând 3 000 de oameni. în consecinta, Carol I a pierdut controlul asupra nordului Angliei si Cromwell a devenit figura principala a Parlamentului .

Batalia de la Leipzig

                    
    Punct de cotitura în razboaiele napoleoniene cunoscut si sub numele de „Batalia Natiunilor", confruntarea care a avut loc în afara orasului Leipzig din Saxonia,a facut ca armata lui Napoleon cu un efectiv de 185 de mii de militari francezi, saxoni si alti aliati germani sa fie înfrânta de o armata de aproximativ 320 de mii de ostasi austrieci, prusaci, rusi si suedezi, condusa de maresalul Karl Schwarzenberg. La început, oamenii lui Napoleon au respins atacurile de la nord ale lui Schwarzenberg si ale generalului Blucher, dar când au sosit întaririle rusesti si suedeze si când trupele saxone l-au parasit pe Napoleon, acesta a fost nevoit sa se retraga. Atunci, din greseala, un pod a fost aruncat în aer, si 30 de mii de ostasi francezi, care au ramas captivi pe mal au fost capturati. Infrângerea si retragerea trupelor lui Napoleon au pus capat efectiv puterii franceze la est de Rin.

Batalia de la Hastings

               
      Batalia de la Hastings  a fost purtata pe Dealul Senlac, la 10 km de Hastings în sud-estul Angliei, între englezii lui Harold II si o armata invadatoare de vreo 8 000 de oameni, condusa de Wilhelm Cuceritorul, care avea sa devina mai târziu Wilhelm (William) I . Harold a auzit despre invazia normanda dupa ce 1-a învins pe invadatorul norvegian Harald Hardrada în septembrie în Batalia de la Stamford Bridge. S-a îndreptat imediat spre sud pentru a se confrunta cu Wilhelm. Trupele engleze au rezistat atacului normand câteva ore si Wilhelm a fost pe punctul de a fi ucis, dar arcasii si cavaleristii normanzi si-au dovedit în cele din urma superioritatea. Harold a fost ucis în lupta si Wilhelm s-a îndreptat spre Londra pentru a fi încoronat rege la 25 decembrie.

Batalia de la Crecy

           
            Aceasta batalie a insemnat victoria englezilor în nordul Frantei în faza initiatica a razboiului de o suta de ani. Unii istorici pretind ca atunci când armata invadatoare a regelui Eduard III al Angliei a fost prinsa în cursa în lânga Crecy de armata franceza mai numeroasa a lui Filip VI de Valois, arcasii lui Eduard au sapat gropi pentru a stânjeni înaintarea cavaleriei, în timp ce nobilii englezi, condusi de Eduard Printul Negru , au descalecat si au format trei divizii de sprijin. Pedestrasii înarmati cu arbalete care nu au fost nimiciti de sagetile englezilor au murit striviti de cavalerii francezi, carora arcasii englezi le-au ucis caii sub ei. Edward a pierdut doar 40 de oameni, în timp ce francezii au avut 1 500 de morti, între acestia aflându-se cei mai importanti nobili ai Frantei. Unul dintre ei a fostul contele de Luxemburg, care desi orb le-a ordonat soldatilor sai sa-1 conduca în toiul bataliei.

Batalia de la Courtrai

           
     
    Batalia in sine a insemnat o ciocnire violenta între fortele franceze si cele flamande la 11 iulie 1302, denumita uneori si „Batalia prietenilor de aur". Când Filip IV al Frantei a invadat Flandra, militiile comunale din Courtrai i-au învins trupele, în rândul carora se afla un numar neobisnuit de mare de nobili francezi. Pentru a-si celebra victoria, cetatenii orasului au expus pintenii nobililor în bisericile din orasul învecinat Bruges. Batalia a constituit  cea mai importanta înfrângere din sec XIV a Frantei, dar a fost razbunata atunci când Carol VI al Frantei a pradat orasul Courtrai in 1382.

Bataliile de la Copenhaga



                Luptele duse în 1801 si 1807, între fortele britanice si daneze au fost denumite drept bataliile de la Copenhaga . Atunci , în timpul razboaielor napoleoniene în prima confruntare, liga neutra a Rusiei, Prusiei, Danemarcei si Suediei s-a opus pretinsului drept al Marii Britanii de a cerceta navele de pe mare. Cu toate ca razboiul nu fusese declarat, o flota britanica a fost trimisa sa distruga navele daneze ancorate 1n portul Copenhaga. Britanicii si-au împartit flota in doua, lordul Horatio nelson atacând dantzn dinspre sud, o directie mai protejata, iar amiralul Hyde Parker atacând de la nord. Fixân-du-si telescopul în dreptul ochiului cu care nu vedea, Nelson nu a tinut seama de semnalul lui Parker de încetare a actiunii ti a scufundat sau a capturat toate navele daneze (în afara de trei), fortând încheierea unui armistitiu si dizolvarea ligii. în 1807, stirea ca Danemarca avea sa se alature sistemului continental al lui napoleon si sa declare razboi Marii Britanii a provocat o reactie rapida. Marea Britanie a debarcat trupe în apropiere de Copenhaga si, când danezii au refuzat sa capituleze, acestea au deschis bombardamentul de artilerie asupra orasului.

Batalia de la Camperdown





              Aceasta a fost o lupta data pe ape , undeva în largul coastelor Olandei , în care britanicii au distrus flota olandeza. Strategia olandezilor de a atrage vasele britanice catre bancurile de nisip a avut un efect contrar atunci când comandantul britanic a acceptat riscul si a urmarit si capturat noua vase olandeze. Aceasta victorie, adaugata înfrângerii anterioare a flotei spaniole, în luna februarie, la capul St. Vincent, a spulberat sperantele luiNapoleon de a invada Anglia. Aceasta victorie i-a dat, de asemenea, posibilitatea lui Pitt Junior sa formeze un guvern de coalitie.

Batalia de la Bosworth Field


                               Batalia de la Bosworth Field a insemnat batalia finala a razboiului celor doua roze din Anglia, purtata în apropierea orasului Market Bothworth din Leicestershire, între armata lui Richard III si cea a lui Henric Tudor. Henric se reîntorsese din exil cu un mic contingent de ostasi francezi la 7 august si a înaintat din Tara Galilor, sporindu-si efectivele, Richard a fost tradat de mai multi nobili, care nu i-au acordat sprijinul promis. Intr-un moment critic al bataliei, Sir William Stanley, care o urmarea de la distanta, si-a alaturat fortele armatei lui Henric cu un efect decisiv. Armata lui Richard a fost pusa pe fuga, iar el a fost ucis. Ulterior Henric de Richmond s-a încoronat rege la 30 octombrie 1485, devenind Henric VII si întemeind dinastia Tudorilor (1485-1603).

Batalia de la Blenheim



              La Blenheim a avut loc o importanta batalie din timpul razboiului pentru succesiune la tronul Spaniei, purtata în satul bavarez Blenheim ,astazi Blindheim.Atunci , armatele regelui Frantei Ludovic XIV si ale aliatului sau, Electorul Bavariei, au înaintat catre Viena, dar au fost atacate de fortele engleze ale ducelui de Marlborough si de cele ale comandantului austriac, printul Eugene de Savoia. Aliatii au repurtat o victorie decisiva, salvând astfel Viena, eliminând Bavaria din razboi si mentinând alianta angloaustriaca. Palatul Blenheim de la Woodstock, Oxforsdhire, a fost ulterior construit pentru ducele de Marlborough, în semn de recunostinta, de catre Parlamentul englez. Acesta avea sa fie mai târziu locul de nastere al lui Sir Winston Churchill, descendent direct al ducelui.

Batalia de la Balaklava

                
      Batalia de la Balaklava a fost o lupta neconcludenta din razboiul Crimeii, în care a avut loc si incidentul dezastruos imortalizat în poemul Jui Alfred I Tennyson Sarja Cavaleriei usoare. In timp ce înaintau catre portul Balaklava din apropiere de Sevastopol , regiune din Peninsula Crimeea ,  pentru a taia caile de aprovizionare ale trupelor britanice, franceze si turcesti, fortele rusesti s-au  întâlnit cu o divizie de cavalerie britanici Comandantul britanic, lordul Raglan, a trimis catre brigada de cavalerie usoara, comandata de lordul Cardingan, ordinul sa „împiedice inamicul sa ia tunurile.

Batalia de la Austerlitz

                   
          
               
       Victorie decisiva a armatei napoleoniene asupra armatelor austriece si ruse, în apropierea orasului Austerlitz , astazi regiunea  Slavkov u Brna, în actuala Republica Ceha, Aleksandru I al Rusiei l-a convins pe Francisc I al Austriei sa porneasca la atac înainte de sosirea fortelor de întarire franceze, însa planul lor complicat de încercuire a francezilor i-a permis lui Napoleon I sa le scindeze armata si sa înfrânga fiecare jumatate a acesteia. Ca urmare, armata rusa a fost nevoita sa se retraga din Austria, care a semnat Tratatul de la Pressburg în 1805, recunoscându-1 pe Napoleon drept rege al Italiei si cedând Frantei teritorii austriece din nordul Italiei si de pe coasta Adriaticii - Venetia si Dalmatia.

Batalia din Atlantic

                
               Batalia din Atlantic , a fost de altfel un ansamblu de operatii militare navale întreprinse în timpul celui de-al doilea razboi mondial în Oceanul Atlantic, Caraibi si apele europene, atunci când Germania a încercat sa întrerupa linia de aprovizionare între Statele Unite si Marea Britanie. Submarinele germane, sprijinite uneori de submarinele italiene, au constituit principala arma de atac, desi au luat parte la batalie si grupuri de incursiune aero si nave i- de rada. Aliatii au pierdut 2 800 de vase comerciale, mai ales britanice, cu un deplasament total de 21 mii. Situatia critica s-a mai îmbunatatit dupa vara anului 1943, gratie folosirii unor sisteme de radiolocatie perfectionate, a unor avioane cu raza mare de actiune si a convoaielor navale escortate de vase de razboi, precum si spargerii codurilor germane.

Bataliile de la Alamein , iunie-noiembrie 1942



                 
                      Doua batalii decisive ce au avut loc în Egipt întimpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial au reprezentat bataliile de la Alamein. In iunie 1942, britanicii s-au plasat pe o linie defensiva cu un flanc catre Mediterana, la El Alamein, si celalalt în mlastinile sarate din depresiunea Qattara. Dupa prima batalie de la El Alamein, generalul Claude auchinleck a preîntâmpinat pericolul ce ameninta Aliatii de a pierde Egiptul, oprind înaintarea catre Cairo si Canalul de Suez a trupelor germane din Corpul Afrika, comandat de generalul Erwin Rommel, denumit „Vulpea Desertului". în vederea declansarii unei contraofensive, generalul Bernard Montgomery a concentrat fortele Aliate la El Alamein pentru a depasi numeric inamicul de aproape trei ori, înainte de lansarea acestei operatiuni la 23 octombrie. Dupa un baraj de artilerie, au înaintat circa 1 200 de tancuri, urmate de infanterie. Rommel a fost dezavantajat de lipsa de carburant si de faptul ca nu putea opune decât vreo 500 de tancuri. Germanii, depasiti numeric, nu au mai redobândit initiativa. Au fost fortati sa se retraga în Libia fi au fost luati prizonieri aproximativ 10 mii de germani si 20 de mii de italieni. Batalia ramâne in istorie ca fiind prima victorie terestra importanta a britanicilor in acest razboi si a marcat începutul sfârsitului pentru germani în nordul Africii .

Batalia de la Actium , 31 i.Hr



                Din nou o  batalie navala , in zona regiunii Actium , a fost lupta decisiva care i-a conferit lui Octavian Augustus suprematia necontestata în lumea romana. Orasul-port Actium, situat pe tarmul occidental al Greciei Centrale, era baza folosita de Marcus Antonius si de Cleopatra în campania lor împotriva lui Octavian Augustus în ultimul dintr-o serie de razboaie civile, care au început în anul 49 î.Cr. Dupa ce a supus unei blocade flota mai numeroasa a lui Antoniu, Octavian a risipit-o. Antoniu si Cleopatra au fugit în Egipt si s-au sinucis. In anul 27 î.Cr. Octavian a primit oficial titulatura sacrala de Augustus si a adoptat titulatura de Imperator Caesar Augustus divi filius. Aceasta este considerata data traditionala de început a Principatului si de sfârsit a Republicii.